Era vară, eu eram în București, ea pe malul mării, în Constanța. Ne scriam via Poșta Română.
În fiecare săptămână petreceam câteva ceasuri transpunându-mi caligrafic gândurile pe hârtia dictando. Obligatoriu, strecuram și o strofă din poeziile lui Minulescu:
Te-am aşteptat pe ţărmul mării –
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa…
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic…
Mergeam apoi la Oficiul Poștal, să timbrez plicul și să-l expediez. Dura o săptămână să ajungă la destinație, iar rata de succes a livrării era de aproximativ 80%.
Fata cu ochi albaștri făcea operațiunea în sens invers, eu urmând să primesc vești de la ea 2-3 săptămâni de la împăturirea hârtiei. În ciuda acestor realități, îmi făcusem un ritual din a verifica cutia poștală de 2 ori pe zi.
Acest gen de comunicare vintage este de neînțeles azi. Facem videocall cu oricine, oricând și avem cel puțin 3 aplicații de mesagerie instant. Suntem mereu în contact unii cu alții! Dar chiar suntem împreună?
În continuare nu ne putem îmbrățișa și nu simțim inima ce bate la fel cu a noastră. Ochii, care altă dată se închideau pentru a retrăi amintirile, acum sunt folosiți pentru a trimite mesaje scurte de pe telefon. Emoticoanele, oricât de creative ar fi, nu pot descrie la fel de bine sentimentele ca gândurile scrise de mână!
De Valentine’s Day surprinde-o și scrie-i o scrisoare! Folosește un stilou, vei scrie mai caligrafic. Spune-i că îți e dor de ea și că abia aștepți să vă vedeți. Față în față!
Lângă cutia cu bomboane și buchetul de flori, așază și un stilou pentru a redescoperi împreună cum se aștern emoțiile pe hârtie.
