Anca a reacționat cum a putut ea mai bine. Ea și Dani erau colegi de facultate și prieteni foarte buni. În fiecare zi, după terminarea cursurilor, petreceau mult timp împreună și nu era pe lumea asta ceva despre care să nu poată discuta. Erau de nedespărțit. Dani, cu mult curaj, a decis să îi spună Ancăi o parte din adevărul lui: acela că o plăcea mai mult decât ca pe o prietenă. Ea a ras, ca la o glumă bună. Numai că nu era o glumă. Dimpotrivă. Întâlnirile s-au rărit. Subiectele de discuție au dispărut, iar Dani a fost exclus din gașca de la facultate. „După aproape 10 ani, am avut o revelație. Nu eram deloc mândră de modul în care am reacționat. Așa că l-am căutat pe Dani, i-am explicat ce a fost în mintea mea și mi-am cerut scuze pentru modul copilăresc în care am reacționat.” Acum sunt din nou prieteni. Anca a rescris povestea.
Poate mulți dintre noi avem o listă cu povești pe care le-am rescrie. Poate și tu ai vrea să iei înapoi o vorbă aruncată la nervi. Sau poate ai fi vrut să eviți cearta din cauza căreia n-ai mai vorbit o vreme cu mama ta. Tot pe listă își fac loc și cuvintele pe care ai fi vrut să le spui la un moment dat, dar nu ai avut curaj.
Ce ai face acum dacă ai avea superputerea să înlocuiești cuvinte care au provocat dureri gratuite sau au lăsat nescrise povești? Ai schimba?
Andreea votează da. ”<Să te gândești mereu de două ori înainte de a spune ceva.> Așa îmi zicea bunicul, dar cine avea nevoie de sfaturi în copilărie? Cu înțelepciunea celor 7 ani de acasă, nu aveam dimensiunea vorbelor mele și nici a impactului pe care le pot lăsa niște simple cuvinte asupra celuilalt”. A înțeles mai bine cuvintele bunicului în momentul în care trei vorbe aruncate aiurea au făcut-o să-și piardă cel mai bun prieten. Și nimic nu le-a mai șters. Nici alte vorbe bune spuse ulterior cu rol de burete. Andreea ar vrea să rescrie povestea.
Doina are o altă abordare. Nu ar șterge nimic pentru că a învațat din fiecare greșeală făcută. Ar vrea să revină asupra situațiilor în care nu a avut curajul să acționeze. “Aș fi vrut să îmi țin partea mai des. Să fi spus cu voce tare toate lucrurile frumoase pe care le simțeam, dar am ales să le păstrez doar pentru mine. Mereu cu gândul la <ce-ar fi fost dacă…>.” Doina ar rescrie poveștile neîntâmplate.
Doamna Aurelia are 75 de ani și retrăiește povestea. De curând, a descoperit în bibliotecă scrisori de dragoste ascunse în cărțile ei preferate. 100 de scrisori. De la soț. Chiar dacă a plecat de lânga ea, nu a lăsat-o singură. În ultimul an de viață, el a scris încontinuu. Ea știa că pregătește o carte, dar, de fapt, îi pregătea zile mai frumoase pentru când nu vor mai fi împreună. “Omul ăsta continuă să mă facă foarte fericită chiar și acum. Nu e aici, dar e.” El i-a rescris toate zilele care ar fi putut să fie triste. Iar asta este adevărata superputere.
Sunt doar patru povești rescrise. Cum procedăm cu restul de câteva miliarde?
Vizitează-ne și pe:
Leave A Comment